Concediu in doi

Concedii in doi

S-a intamplat de 4 ori, de cand a venit Rares si apoi Tudor, sa plecam in doi in concediu. Si asta in fiecare an, de aniversarea casatoriei noastre, evadam undeva 2-3 zile doar noi doi. Calatorim destul de mult in ultimii ani, insa de fiecare data ii luam cu noi.  Nu ne-a fost usor niciodata desi mereu am asteptat cu nerabdare momentul, panica ne cuprindea cu fiecare zi care trecea si ne apropia de data plecarii.

De ce? Cred ca raspunsul asta il cunosc toate mamele… Si tatii, insa intr-o mai mica masura. In primul rand mereu imi este teama sa cumpar bilete de avion sau sa rezerv hotel cu plata in avans. Pentru ca viata este imprevizibila atunci cand ai copii. Mereu poate interveni ceva care sa te determine sa nu mai pleci. Se poate intampla sa faca febra exact cu o zi inainte si chiar daca il lasi pe mana unei armate de bunici, prietene-pediatru, matusi si unchi, stii foarte bine ca doar prezenta ta acolo langa el conteaza. Nimeni nu il poate ingriji si alina cum o faci tu… Asa ca mereu ne luam bilete de avion la low-cost, pentru care sa nu ne para rau daca le aruncam pe fereastra in ultima clipa.
In noaptea dinaintea plecarii mai mereu nu dorm. Nu de emotii ca plec undeva, ci de stres ca voi fi plecata de langa ei 2-3 zile si de teama sa nu se intample ceva si sa nu fiu acolo. Asa s-a intamplat si luna aceasta cand am fost in Belgia. Tudor mai maricel ca anul trecut, ne-am incumetat sa ne luam vacanta in afara tarii. Desi am mobilizat buncile cu liste cu ce trebuie facut in caz de orice (nu cred ca mi-a scapat nimic), cu numarul de telefon al medicului lasat pe toate listele, cu mancarea etichetata in frigider, cu hainele aranjate pe zile pentru fiecare dintre ei, cu medicamentele la fel, etichetate in caz de nevoie, tot nu am plecat linistiti. Ne-am linistit abia dupa o zi, dupa ce bunicile ne-au zis ca nu ne mai raspund la telefon daca mai sunam asa des si sa stam linistiti ca totul este bine, copiii sunt fericiti.
Dar poate va intrebati de ce mai plecam daca exista atata stres… Si eu ma intreb mereu. Mai ales in anii in care am plecat in afara tarii, unde am depins mereu de avion si ne era foarte dificil sa ajungem repede acasa… Plecam pentru ca vrem sa existam si 2, nu doar 4. Vrem momente pentru noi, sa ne cream amintiri de cuplu, sa dormim dimineata pana la 10, sa mancam linistiti la masa, sa vizitam, sa ne tinem unul pe altul de mana… Ne poate condamna cineva? Nu suntem egoisti, pur si simplu sunt momente cand vrem sa fim 2. Si asta cred ca este un lucru bun, inseamna ca inca mai exista dorinta de a-l privi pe celalalt in ochi ca in prima zi si de a fi doar tu cu el, desi gandul nostru este mereu la noi patru 🙂 Dupa fiecare astfel de escapada cred ca se mai sudeaza putin relatia noastra de cuplu pentru ca in acele zile suntem doar noi doi, atenti unul la altul mereu, ne ascultam cum nu reusim sa o facem acasa, ne facem planuri de viitor.