Colicii, o amintire greu de uitat

In cazul lui Rares colcii s-au ‘instalat’ din a patra zi de viata si ne-au parasit undeva pe la 14 saptamani. Cred ca daca as fi luat vreo clipa in calcul perioada aceea si cat de greu a fost atat pentru Rares cat si pentru mine, nu as mai fi avut curaj sa mai fac al doilea copil. Si cunosc mame pentru care perioada colicilor a fost atat de grea incat nu isi mai doresc al doilea copil. Insa tot timpul mi-am spus ca va trece si o voi uita. De trecut a trecut repede, de uitat, mai greu.

In a cincea zi de viata a venit doctrorul pediatru sa il vada pe Rares, sa il masoare, sa ii faca controlul de rutina. Si atunci am aflat ca plansul continuu cu care ne confruntam deja de 24 de ore era din cauza faimosilor colici…

Am inceput sa ii dam chiar din acea zi Infacol, cate o pipeta inainte de fiecare masa, insa situatia nu s-a imbunatatit prea mult in zilele ce au urmat. Programul nostru zilnic era urmatorul: ma plimbam cu orele cu el in brate prin casa, il puneam pe pieptul meu, ii punea zgomote de aspirator, feon, ii dadeam cate o inghititura-doua de BabyCalm… Singurele momente cand era cat de cat linistit era atunci cand manca sau cand ii puneam perna anticolici calda pe burtica.

Dupa o luna de stat cu el in brate aproape 10 ore pe zi nu imi mai puteam indrepta mana din cot…Ca sa va dati seama cam cum era situatia. ‘Norocul’ meu era ca avea crize doar ziua, cam cat era ziua de lunga, iar noaptea dormea neintors. Macar reuseam sa ma odihnesc. Din nefericire in toata aceasta perioada eram singura cu el acasa, tati era la serviciu si uneori reuseam sa mananc abia cand ajungea el acasa. Insa nu asta era cea mai mare problema…Ci faptul ca ma simteam neputincioasa, il vedeam cum sufera, cum se incovoie, se roseste, nu putea sa doarma peste zi si nu puteam sa il ajut in nici un fel. Ma plimbam cu el in brate si plangeam o data cu el. Probabil si faptul ca eram atat de stresata ii agrava starea..

Am vorbit cu pediatri, in speranta ca voi gasi o solutie, sa il linistesc cumva. Toti mi-au spus acelasi lucru: are o forma foarte urata de colici si din pacate nu s-a descoperit nici un tratatament miraculos pentru ei. Si in mare asa este… Am prietene care au folosit colief-ul si tot nu a functionat. Cu toate ca am incercat toate metodele posibile si imposilbile, ii calmeaza putin pe moment, ii ajuta, insa nu trateaza definitiv cauza.

In cazul lui Tudor, din fericire, am avut o perioada usoara. Avea si el o repriza-doua pe zi, in special pe la 11 seara, dar se calma repede. A fost un copil mai norocos din punctul acesta de vedere.

O sa va dau mai jos cateva ‘solutii’ pentru calmarea bebelusului, care pentru noi au functionat mai mult sau mai putin in cazul lui Rares, cand colicii au fost mai agresivi. Pe Tudor in schimb, il calma destul de repede ceaiul si perna anticolici.

1. Incercati sa relaxati copilul prin masaj. Daca masajul este executat corect, el contribuie la stimularea tranzitului intestinal si eliberarea gazelor.

2. Incercati ceaiurile din plante naturale. Noi am folosit Baby Calm de la Fares

3. Ragaielile. Incercati in timpul mesei si dupa sa permiteti bebelusului sa ragaie. Este foarte important ca acesta sa elimine gazele pentru ca ele sunt considerate a fi una din cauzele colicilor.

4. Perna calda pe burtica sau tineti-l pe burtica voastra. Caldura degajata poate ajuta la calmarea celui mic.

5. Sunetul aspiratorului. Cand bebelusul incepe sa planga porniti aspiratorul. Veti observa ca atentia bebelusului va fi directionata catre zgomotul aspiratorului si se va opri din plans. Puteti incerca si cu feonul. Eu aveam instalata pe telefon o aplicatie si asa reusea sa adoarma uneori,ascultand sunetului aspiratorului ­čÖé

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *