Iubire de frate

Din momentul in care am aflat ca Tudor va fi baietel, m-am gandit intr-una cum va fi cand va creste si va incepe sa interactioneze cu Rares. Daca se vor iubi, se vor juca impreuna, daca Rares ii va darui din jucariile lui. Daca vor dormi impreuna, daca vor fi cei mai buni prieteni… O suta de intrebari m-au napadit si in acelasi timp, o suta de frici.

Mereu l-am incurajat pe Rares sa ia parte la activitatile mele cu Tudor, sa se joace cu jucariile lui, incercand sa ii sadesc dragostea de frate, mai mult decat era ea nativ insamantata. Si nu a durat mult pana cand Rares i-a spus lui Tudor primul „te iubesc” iar acesta l-a rasplatit cu un zambet.

Tudor are acum 13 luni si in fiecare zi cand il vede pe Rares venind de la gradinita il intampina cu un ras molipsitor, cu imbratisari pline de iubire iar Rares ii raspunde cu timiditatea lui caracteristica, coplesit si el dragostea pe care o primeste. Ce poate fi mai frumos? Se iubesc si impart jucarii ca si cand ar fi cei mai buni prieteni. Mananca impreuna, impart ultimul pufulete, rad in hohote si se gadila unul pe altul ca si cand nici ar mai avea nevoie de altcineva in jurul lor.
In fiecare seara se joaca impreuna, acelasi joc, aceeasi rutina, care ii bucura mereu cu aceeasi intensitate. Rares se ascunde si Tudor trebuie sa il gaseasca 🙂 si pleaca cu piciorusele acelea mici si il cauta in toate locurile stiute de el 🙂 Cand il gaseste, casa rasuna de chiotul de veselie!

Rares uneori ma intreaba daca poate sa il trezeasca pe Tudor inainte de a pleca la gradinita, ca sa ii spuna buna dimineata. Si daca nu isi ia la revedere inainte de a pleca, ma roaga sa vin impreuna cu Tudor sa il iau de la gradi. Dragoste de frate 🙂

Simt uneori ca sunt un singur suflet si sper ca toata viata sa fie asa uniti ca acum, sa fie cei mai buni prieteni. Sa fie mereu unul alaturi de celalat…