Diminetile noastre, cand tati nu e acasa

De cateva zile tati este plecat si diminetile au devenit din ce in ce mai complicate. Dormim toti 3 si cel care se trezeste primul da trezirea si pentru ceilalti doi. Nici nu este nevoie sa mai pun ceasul sa sune, ca la prima foiala toata casa e in picioare. Ma uit la ceas…6.30. Niciodata mai tarziu. Si incerc sa ma dau jos din pat, sa ignor copiii care deja se chitaie unul pe altul (de unde au atata energie la ora aia, nu imi dau seama…) si incerc sa ajung cu ochii intre-deschisi la aparatul de facut cafea. Ajung cu chiu cu vai, dupa ce imbratisez un perete de pe hol (dar in fiecare dimineata…), nu stiu cum de nu l-am remarcat in timpul zilei ca e asa iesit in relief.

Rares vine intr-un suflet, exact cand incerc sa pornesc cafeaua, mami fac pipi! Mergem la toaleta, montez copilul pe reductor, ma intorc in bucatarie. Ma striga: mami, eu ce mananac, ca mi-e foame! Hmmm si de-aici incepe distractia. Meniul de dimineata este de obicei variat, ar vrea tot ce e in frigider daca se poate si mananca maxim jumatate. Dar mami trebuie sa prepare de toate, ca asa se doreste. Spal copilul pe fata, maini si dinti.Ma spal si eu si ma apuc de treaba…

Astazi a avut in meniu oua ‘mici’ (de prepelita), 4 la numar, cappucino (lapte cu pudra de roscove si miere), chec si cand ne pregateam sa iesim pe usa, un mar… In timpul asta, Tudor cerea sa fe scos din sacul de dormit, schimbat de pampers, de pijamale, spalat si pus la joaca. Fiecare dintre activitatile de mai sus era intrerupta de un zumzait de Rares care ma intreba cand e gata masa, daca poate sa faca un circuit din masini, daca poate sa manance o guma de mestecat.
Eu nu puteam decat sa bombanesc cate ceva, cu gandul la cafeaua mea nepornita si implicit nebauta…

Intr-un final reusesc sa termin cu Tudor, il pun in tarc, ii dau cateva jucarii si incepe sa isi faca de lucru. Ma duc linistita la bucatarie sa pornesc cafeaua, cand ce sa vezi? Rares vine plangand ca nu mai are tableta baterie si el voia sa se joaca cu Trenul ABC… Calm, iau tableta, o pun la incarcat, calmez copilul, dandu-i la desene si il cocot in pat, rugandu-l frumos sa ma lase sa pregatesc micul-dejun.

Intre timp, ceasul ajunsese la 7.15 deja si mai aveam doar 40 de minute de pregatit masa, dat de mancare, spalat, imbracat amandoi copiii si plecat la gradi. Si panica mare nu era ca nu am timp si ca e tarziu, panica era tot afurisita de cafea la care visam de 45 de minute si fara de care nu puteam sa ma adun.

Intr-un final reusesc sa pornesc aparatul de cafea si sa pun ouale la facut. Incalzesc laptele, fac repede capuccino si pana il termin sunt si ouale ‘mici’ gata. Pun copilul la masa si ma relaxez pentru 5 minute cat mananca si eu imi savurez cafeaua.

Pregatesc hainutele de gradi cat copilul mai serveste o felie de chec, ii dau si lui Tudor o felie de mar sa o rontaie, ma vede Rares si vrea si el mar. Ii spun ca ii dau si lui imediat ce pregatesc hainutele si ma spal si eu pe dinti. Bineinteles ca uit de marul lui…
Termina intre timp checul, il spal pe maini si pe fata si ma apuc sa il imbrac. Ceasul ajunge la 8 fara 5… Unde s-a scurs o ora jumatate?? nu stiu…

Ma imbrac si eu repede. Ma apuc sa il imbrac si pe Tudor care tocmai terminase marul si mataia, semn ca ar mai fi mers o felie. Cand dau sa il imbrac, constat ca afacut caca… Minunat! Il dezbrac, il schimb de pampers… Timp in care Rares se incaltase si isi pusese caciula, ma astepta tacticos la usa de la intrare. Il imbrac intr-un final si pe Tudor, il pun in marsupiu. Ma incalt. Incep sa ii dau si lui Rares geaca si fularul si isi aduce aminte, miraculos, ca am uitat sa ii dau mar! Glumesti?? Incerc sa il conving ca e tarziu si ca trebuie sa plecam si ca nu ar fi bine sa manance mar dupa ce a baut lapte si tot felul de pretexte… dar nu merge! Copilul are un argument bun: mami, dar mi-ai zis ca imi dai mar!
Ma descalt, cu Tudor in marsupiu, spal repede un mar, il sterg si i-l dau. Ma incalt, imi iau geaca si reusim in sfarsit sa iesim pe usa la 8:10, dupa aproape 2 ore de facut ping-pong nevinovat cu mami.

Concluzia: Taaaati cand vii? Ca diminetile astea de parinte singur ma fac sa imi pierd mintile!
Parintii cu doi copii stiu ­čśë
Rabdare am, slava domnului, gramada, doar ca tare greu mai e sa ii multumesti pe toti cand nu esti o persoana matinala, cand diminetile ideale pentru tine sunt cele in care mai lenevesti macar 15 minute in pat, timp in care cineva iti pregateste cafeaua si ti-o si aduce eventual la pat. Daaa, stiu, vise si vremuri de mult apuse. Dar stiu ca intr-o buna zi, voi readuce visele astea la realitate, cand ei vor creste si eu voi putea sa mai fur 15 minute de relaxare sub plapuma.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *