Gradinita de stat sau privata?

O dilema care ne-a chinuit mai bine doua luni, pana sa luam o decizie… Gresita se pare 🙁
Tudor s-a nascut la sfarsitul lui august, iar Rares in septembrie mergea in grupa mica la gradinita.

Problema noastra era, cu un bebe de o luna, il ducem sau nu pe Rares la o gradinita de stat, unde va imparti aceeasi camera si aceiasi virusi cu alti 20-25 de copii 8-9 ore sau il ducem la o gradinita privata, unde sunt 30 de copii in toata gradinita, si maxim 10 copii in grupa.
Cum facem sa ii protejam pe amandoi, pe Rares de toti virusii care ii pandesc pe copiii proaspat intrati in colectivitate si pe Tudor de ceea ce va aduce acasa fratiorul lui la nici o luna.

Am pus in balanta tot: program, numar de copii, costuri, mancare… Totul ne indrepta catre gradinita privata care era putin peste dublul pretului celei de stat, insa parea sa aiba mult mai multe beneficii.
Ne gandeam noi cum se va ocupa altfel educatoare de 10 copii fata de 20-25, cum mancarea (din ceea ce ne-au prezentat la vizionare ) va fi mult mai sanatoasa, cum sala de joaca era frumos echipata si aveau ce face pe timpul iernii, cum se ocupa de ei si ii duc la teatru, circ, zoo…
Ce sa mai, decizia a fost luata clar in favoarea gradinitei private.

Am ales sa il ducem de la 1 noiembrie, sa il mai lasam putin pe Tudor sa creasca si sa il mai protejam.

Zis si facut. L-am dus pe 3 noiembrie. Pe 7 noiembrie deja avea febra, mucisori, tuse… 4 zile a tinut minunea. Eee si de-aici a inceput aventura noastra. Din noiembrie, pana in mai, cand ne-am decis sa il retragem a fost incontinuu bolnav. Dar bolnav cu pneumonii, polipi inflamati, pe care i-am si scos in mai, cu febra 40, cu viroza dupa viroza! Un cosmar care parea sa nu se mai termine! Si culmea, un copil care era mai mereu trist cand il duceam dimineata la gradi, 2-3 zile, o data la 2 saptamani cand isi revenea cat de cat. Si nici nu il duceam bine ca o luam de la capat. Il intrebam in fiecare zi ce a facut la gradi si imi zicea, nu mai stiu. Ce a invatat nou, nu mai stiu… Nu mai stiu asta, era raspuns la orice…
In timpul acesta, Tudor a supravietuit destul de vine tuturor virozelor aduse acasa de la gradi. Doar cu o bronsiolita pe la 4 luni. In rest nimic alarmant.

Sa revenim.. In mai, disperata fiind de tot ceea ce se intamplase cu Rares in ultimele 6 luni, am luat legatura cu o ingrijitoare de la gradi cu care ma intelegeam mai bine, sa o intreb domne ce se intampla cu copiii astia? ii primiti cu mucii-n barba, cu febra? Cum de il fac bine si raceste iar, daca spuneti ca in fiecare dimineata ii controleaza o asistenta si nu ii primeste daca sunt bolnaviori?? Chiar asa, copilul meu este cel mai sensibil din lume? Nu mare mi-a fost mirarea cand femeia binevoitoare si draguta mi-a spus tot ce se intampla in spatele usilor gradinitei private… Cum i-au tinut toata iarna in frig in camera de joaca, cum mancarea era in marea ei majoritate semipreparata, cum ii primeau bolnavi cobza, cu antibioticul la pachet, cum educatoarele nu aveau atestate si tipa la copii incontinuu, cum ii lasau sa se uite cu orelele la televizor… Si muulte altele!

Normal, revoltata, de a doua zi nu l-am mai dus! Imi venea sa ma duc sa le cer toti banii inapoi si toata sanatatea copilului meu inapoi insa nu puteam… eram dzgustata de tot ceea ce auzisem si doamna aceasta ma rugase din suflet sa nu zic nimic ca isi pierde slujba… Le-am zis cate ceva, cat sa nu le dau de banuit si l-am retras de urgenta.

Am ramas cu un gust amar si cu o frica ca il voi bulversa cu mutarea la o gradinita de stat, pentru ca una privata nu mai intra in calcul! Da, stiu gradinite private bune, foarte bune, insa deprte de casa, prea scumpe pentru bugetul nostru… Nu ma indoiesc ca nu sunt si gradinite private foarte bune, doar ca ne sunt noua peste mana.

Si l-am dus la gradinita de stat. Unde, surpriza! Copilul este absolut innebunit dupa colegi, educatoare, mancare, absolut tot ii place! Este un copil mult mai vesel, care povesteste tot ce invata la gradi, canta, ma invata si pe mine cantecelele noi. Imi povesteste cum doamnele sunt mult mai dragute, nu tipa la ei…Si culmea nici nu s-a imbonavit deloc!

Daca ar putea sa imi dea cineva mintea de pe urma, as salva luni bune de tristete din viata copilului meu… Dar na, din greseli invata omul! Sper doar sa nu se mai repete.